5 poemas de El ojo del grillo, de Ana Blandiana

Los poemas visionarios y románticos de la escritora rumana Ana Blandiana intentan descifrar las esencias impalpables del universo. Para ella, todo lo que proviene de la naturaleza es milagroso: las ramas, la lluvia, el abeto, las raíces…

En Zenda reproducimos cinco poemas, cada uno con su versión original y su traducción de El ojo del grillo (Visor), de Ana Blandiana.

***

ÎN SOMN

Greierii cântă numai în somn,
Greierii ziua sunt numai insecte,
Lăsați-i să doarmă și-ascundeți-i, ierburi,
De sinceritățile zilei, suspecte;

De adevărul uscat și zadarnic
Ferească-i al rouăi prea limpede domn
Și tot ce nu reușesc să trăiască
Întâmple-li-se în somn;

Lăsați-i să doarmă legați de coșmare,
Cântând ca din strune din propriile funii,
Subțiri prinți de țipăt jertfiți ascuțit
Singurătăților lunii.

***

EN EL SUEÑO

Los grillos cantan solo en el sueño,
De día los grillos son solo insectos,
Déjalos dormir y protégelos, hierba,
De los días sospechosamente honestos;

Que el Señor cristalino, dueño del rocío,
De la seca y vana verdad los proteja,
Y que aquello que nunca llegarán a vivir
Al menos en sus sueños acontezca;

Atados a sus propias cuerdas,
Deja que en sus pesadillas canten
Su cricrí, ofrenda de gráciles príncipes
A la luna y a su soledad.

***

HIBERNARE

Nu-i asculta pe frații mei, ei dorm,
Ei nu-nțeleg cuvintele care le strigă,
În timp ce urlă ca niște fiare aprobatoare
Sufletul lor visează stupi de albine
Și înot în semințe.

Nu îi urî pe frații mei, ei dorm,
S-au învelit în somn ca într-o blană de urs,
Care-i păstrează, cruntă și apăsătoare în viață,
În mijlocul frigului fără-nțeles
Și fără sfârșit.

Nu-i judeca pe frații mei, ei dorm,
Rar câte unul este trimis în trezire
Și, dacă nu se întoarce, e semn c-a pierit,
Că încă e noapte și frig
Și somnul continuă.

Nu îi uita pe frații mei, ei dorm
Și-n somn se înmulțesc și cresc copii
Care-și închipuie că viața e somn și, nerăbdători,
Abia așteaptă să se trezească
În moarte.

*

HIBERNAR

No escuches a mis hermanos, ellos duermen,
No entienden las palabras que gritan
Mientras aúllan como fieras aquiescentes
Y sus almas sueñan con colmenas de abejas
Y nadan por entre las semillas.

No odies a mis hermanos, ellos duermen,
Se han cubierto en sueños con una piel de oso
Que implacable y onerosa los mantiene con vida
En medio de un frío sin sentido
Ni final.

No juzgues a mis hermanos, ellos duermen,
Rara vez alguno es conminado a despertarse
Y, si no regresa, es señal de que ha perecido,
De que aún es de noche y hace frío
Y el sueño continúa.

No olvides a mis hermanos, ellos duermen
Y en sueños se multiplican y los niños crecen
Y se imaginan que la vida es sueño
E impacientes esperan despertar
En la muerte.

***

DOVEZI

Îngeri bătuți cu pietre
Care mai au tăria
Să nu se-ndepărteze în văzduh
Îmi cer, răniți
Și frânți de oboseală, găzduire
Și-n timp ce încă fâlfâie ușor
Adorm umili și fragezi prin caiete,
Trăgându-și doar în somn
Când li se face frig,
Câte o filă albă peste aripi.
Dimineața știu că n-am visat
După amprentele penelor pe pagini
Și mă grăbesc să le memorez
Înainte de a-mi fi confiscate
Ca să se decreteze specii noi
De păsări de pradă.

*

PRUEBAS

Ángeles apedreados
Que aún tienen la fuerza
De no marcharse al cielo
Me piden, heridos
Y extenuados, hospedaje.
Y mientras aún aletean suavemente, algunos
Se duermen, humildes y frágiles, entre mis cuadernos;
Cuando tienen frío
Se cubren en sueños
Con una hoja blanca sobre sus alas.
Por la mañana sé que no lo he soñado
Por las huellas de sus plumas en las páginas,
Y me apresuro a memorizarlas
Antes de que me las confisquen
Y decreten, así, nuevas especies
De aves de presa.

***

ILUMINARE

Ce mari și luminoase
Sunt secundele aici,
Te orbesc cu umerii și frunțile lor —
Cum fac
De nu mai îmbătrânesc
Și nu mor
Și numai rar,
Din când în când,
Într-o doară,
Câte una se hotărăște
Să devină
Odinioară?
Mamă Moarte, ce mari
Sunt secundele aici
Între ugere și furnici,
Între dovleci și albine!
Nu găsesc una
Mai miloasă sau mai nătângă
Să se îndure
Să se stingă
În mine.

*

ILUMINACIÓN

Cuán grandes y luminosos
Son aquí los segundos,
Te ciegan con sus frentes, con sus hombros…
¿Cómo hacen
Para no envejecer
Ni morir
Y para que solo a veces,
De cuando en cuando
Y sin ningún motivo,
Alguno decida
Llegar a ser
Ayer?
Madre Muerte, ¡cuán desmedidos
Son aquí los segundos,
Entre ubres y hormigas,
Entre calabazas y abejas!
No encuentro uno
Necio o compasivo
Que se apiade
Y se apague
En mí.

***

RESPIR, RESPIR

Respir, respir,
Cum stau cu ochii-nchiși,
Simt stelele-ascuțite prin pleoape
Scriindu-mi pe retină semne moi
Ca peștii morți pe luciul unei ape.
Se-ntâmplă ca în vis — respir, respir,
Bolta de sticlă groasă dă să crape
Când sângele luceferilor înghețat
Se umflă-n ea și nu îl mai încape;
Și-atunci lumina scârțâie prelung,
Ca un pietriș sub botul unei sape,
Și pașii tăi îndepărtându-se răsună
Cu dangăt surd de clopote sub ape
Înaintând atât de transparente
Că nu se văd — aproape, mai aproape;
Se-ntâmplă ca în vis — respir, respir
Cleștarul care vine să mă-ngroape.

*

RESPIRO, RESPIRO

Respiro, respiro,
Con los ojos cerrados
Siento a través de los párpados cómo las estrellas
puntiagudas
Escriben en mi retina signos tenues
Como los peces muertos sobre el resplandor del agua.
Sucede como en un sueño: respiro, respiro,
La gran bóveda de cristal casi estalla
Cuando la sangre helada de los astros
Se ensancha y se desborda;
Y entonces la luz chirría largo rato
Como bajo la azada los guijarros,
Y tus pasos resuenan al alejarse
Como un sordo repique de campanas
Tan transparentes bajo el agua
Que no se ven: cerca, más cerca;
Sucede como en un sueño: respiro, respiro,
El cristal vendrá a enterrarme.

—————————————

Autora: Ana Blandiana. Título: El ojo del grillo. Traducción: Viorica Patea y Natalia Carbajosa. Editorial: Visor. Venta: Todos tus libros.

Ana Blandiana (Timișoara, Rumanía 1942), poeta, prosista y ensayista de excepción, es una figura legendaria de la literatura rumana y una de las voces femeninas más influyentes de las letras contemporáneas, representante de los valores humanos y militante de la justicia social. El ojo del grillo (1981) retoma los motivos oníricos ya presentes en libros anteriores como El sueño dentro del sueño (1977). Su nota definitoria es la búsqueda del candor y de la comunión con la naturaleza. Blandiana practica un bucolismo espiritualizado: el paisaje concreto adquiere valencias metafísicas, el detalle banal de la caída de las ciruelas se transforma en símbolo de los ritmos universales con sus paradojas y aporías enigmáticas.